|
Încă din Antichitate măslinul a impus respect oamenilor şi i-a iniţiat în ritualuri şi tradiţii.
Istoria lui, care pare veche de când lumea, se confundă cu a Mediteranei. Provenind din Asia Mică, s-a răspândit în zona Mediteraneană în urma cu peste 6.000 de ani. Pe măsură ce arborele era venerat în tot mai multe regiuni se descopereau şi binefacerile preţiosului său ulei. Egiptenii, mari consumatori de ulei de măsline în epoca faraonilor, l-au adus din Creta pentru a-l utiliza în riturile funerare şi de purificare. Însă fenicienii au fost aceia care, începând din secolul al XVI-lea î.e.n., au răspândit măslinul în toată Grecia, şi apoi în întregul bazin mediteranean, unde, odată cu creşterea Imperiului Roman, s-au inmulţit tot mai mult plantaţiile de măslini şi morile.
Iniţial măslinii erau plantaţi şi cultivaţi în special pentru întrebuinţarea uleiului lor ca şi sursă de lumină. Peste 70% din producţia de ulei era întrebuinţată pentru iluminat si drept carburant, 20% pentru scopuri medicinale si mai puţin de 10% pentru alimentaţie. În timp, pe măsură ce cultivarea măslinilor s-a extins si metodele de producţie au devenit mai eficiente, uleiul de măsline a fost întrebuinţat din ce în ce mai mult in scopuri culinare.
Uleiul de măsline era aurul verde al zeilor, regilor şi reginelor înainte să devină un aliment de zi cu zi pentru majoritatea popoarelor mediteraneene. Era o substanţă magică, o sursă de bogăţie şi putere, un simbol al longevităţii, fertilităţii şi înţelepciunii.
De mii de ani omul a cultivat si a manipulat varietăţile de măsline pentru a produce cel mai bun ulei de măsline. Din acest motiv nu se ştie clar genealogia varietăţilor de măsline.
Mai există încă câteva varietăţi dominante si ele sunt regăsite în anumite zone. De exemplu, varietăţile Arbequina, Picudo si Hojiblanca domină în Spania. În Franţa, cele mai răspândite sunt Picholine, Acolana, Tanche si Verdale. Şi în Italia varietăţile Leccino, Frantoia, Bianca, Cerasuola si Moraiolo.
Cu toate acestea, în ultimele sute de ani, varietăţile de măsline s-au răspândit în America de Sud, Japonia, Noua Zeelandă dar şi în alte teritorii din întreaga lume. Multe dintre aceste varietăţi si originea lor ramân incerte. Acum se fac cercetări folosind tehnici de cartografiere a genelor pentru a desluşi arborele genealogic al măslinelor.
Alimentaţie – un aliment sănătos
În anii ‘60, în urma unei mari anchete de sănătate publică privind diferitele moduri de alimentaţie din Europa, concluziile au fost edificatoare: locuitorii Cretei se bucurau de o speranţă de viaţă net superioară celei din ţările Europei de nord, având o rezistenţă uimitoare la bolile cardio-vasculare, şi aceasta datorită unei alimentaţii foarte echilibrate şi diversificate.
Regimul cretan, căci aşa a fost numit, nu este un regim de slăbire, ci doar o alimentaţie perfect sănătoasă, în care uleiul de măsline ocupă un loc preponderent.
Majoritatea cercetărilor medicale sunt unanime: unele se leagă de efectul anti-colesterol, altele de efectul dezintoxicant şi regenerator al uleiului de măsline. Uleiul de măsline este considerat un "aliment sănătos" prin bogăţia sa în acizi graşi mono-nesaturaţi, veritabili protectori şi purificatori pentru artere, sistemul digestiv şi cel biliar.
În bucătărie
Uleiul de măsline se poate consuma crud sau gătit. Se pretează tuturor tipurilor de preparare termică întrucât punctul lui de ardere este deosebit de ridicat (circa 200°). Cu toate acestea, pentru a profita din plin de savoarea lui, se recomandă să nu fie încălzit mai mult de 60°: alimentele se vor coace mai încet şi îşi vor păstra întreaga savoare. Nu ezitaţi să adăugaţi un strop de ulei de măsline deasupra mâncărurilor la sfârşitul preparării, chiar înainte de a le servi.
| 
